Feniculul
(Foeniculum vulgare) este o specie perenă , exclusiv de cultură.
Fructele sunt de formă ovoidă, prezintă miros și gust caracteristic,
aromat și dulceag.
Datorită componentelor din uleiul esențial, are acțiune antiseptică și carminativă, stimulează secreția lactată, fluidifică secrețiile bronșice și are proprietăți sedative. Supradozate, preparatele pe bază de ulei esențial (sau fructele în cantități de peste 5 g/zi) produc stări de excitație puternică, manifestate prin insomnii, excitații motorii sau psihice, tulburări de vorbire, euforie, urmate de convulsii puternice, după care pot apărea stări de comă și depresie puternică la nivelul sistemului nervos central. Utilizarea îndelungată, chiar în doze mici, poate irita mucoasele intestinale.
Pentru afecțiuni precum balonare, digestie grea, colită, constipația spastică se ia sub formă de infuzie din 1 linguriță la o cană de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi, prima jumătate de cană se bea înainte de mâncare, iar cea de-a doua jumătate după masa de prânz, iar la cină la fel, se împarte în două, înainte și după masă.
În colicile abdominale la adulți sau bebeluși se bea ceai de fenicul cald, efectele se vor simți imediat. Pulberea de fenicul se administrează pe termen lung în afecțiuni ca prolapsul colonului, insuficiență pancreatică, enterocolită.
Se recomandă să fie utilizat limitat în ulcerul gastric și duodenal sau enterocolitele cronice. Se va înlocui pe cât posibil cu anasonul. În intoxicațiile cu ciuperci sau alte plante se administrează ceai de fenicul combinat cu diverse plante, se beau 1-2 litri într-o oră.
Uleiul volatil, deși este neiritant și relativ netoxic, în doze mari, în special datorită fenconei, are proprietăți narcotice. Nu se recomandă în epilepsie și în timpul sarcinii. Nu se utiliza ca atare nici extern, pe piele, decât diluat 1% într-o bază de ulei gras sau în unguente.
Persoanele cu ten iritabil sau cu inflamații oculare se administrează cu comprese cu ceai de fenicul care să fie la temperatura camerei. Comprese calde se pun pe burtica sugarilor când au colici.
Datorită componentelor din uleiul esențial, are acțiune antiseptică și carminativă, stimulează secreția lactată, fluidifică secrețiile bronșice și are proprietăți sedative. Supradozate, preparatele pe bază de ulei esențial (sau fructele în cantități de peste 5 g/zi) produc stări de excitație puternică, manifestate prin insomnii, excitații motorii sau psihice, tulburări de vorbire, euforie, urmate de convulsii puternice, după care pot apărea stări de comă și depresie puternică la nivelul sistemului nervos central. Utilizarea îndelungată, chiar în doze mici, poate irita mucoasele intestinale.
Tratamente naturiste cu fenicul – plantă cu proprietăți laxativ-purgative, antiseptice și expectorante se folosește în afecțiuni precum colite, constipație, colici și multe altele
Este recomandat ca antiseptic, carminativ și expectorant în bronșite. Calmează durerile abdominale, este bun diuretic, ajută la eliminarea gazelor, este laxativ-purgativ. Extern se folosește în aromaterapie sub formă de aerosoli sau unguente, previne infecțiile microbiene.Pentru afecțiuni precum balonare, digestie grea, colită, constipația spastică se ia sub formă de infuzie din 1 linguriță la o cană de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi, prima jumătate de cană se bea înainte de mâncare, iar cea de-a doua jumătate după masa de prânz, iar la cină la fel, se împarte în două, înainte și după masă.
În colicile abdominale la adulți sau bebeluși se bea ceai de fenicul cald, efectele se vor simți imediat. Pulberea de fenicul se administrează pe termen lung în afecțiuni ca prolapsul colonului, insuficiență pancreatică, enterocolită.
Se recomandă să fie utilizat limitat în ulcerul gastric și duodenal sau enterocolitele cronice. Se va înlocui pe cât posibil cu anasonul. În intoxicațiile cu ciuperci sau alte plante se administrează ceai de fenicul combinat cu diverse plante, se beau 1-2 litri într-o oră.
Tratamente naturiste cu fenicul – afecțiuni renale și urinare se tratează cu ceai de fenicul
Pentru afecțiunile precum infecțiile renale și urinare se administrează în combinație cu ceaiul de coada șoricelului sau fructe de ienupăr. În galactogenă se administrează ceai de fenicul în lapte. Femeile care suferă de tulburări de menopauză, cele care au o insuficientă dezvoltare a sânilor, cele care suferă de osteoporoză, se ține cură de 3 luni cel puțin cu pulbere de fenicul asociat cu semințe de mărar.Uleiul volatil, deși este neiritant și relativ netoxic, în doze mari, în special datorită fenconei, are proprietăți narcotice. Nu se recomandă în epilepsie și în timpul sarcinii. Nu se utiliza ca atare nici extern, pe piele, decât diluat 1% într-o bază de ulei gras sau în unguente.
Persoanele cu ten iritabil sau cu inflamații oculare se administrează cu comprese cu ceai de fenicul care să fie la temperatura camerei. Comprese calde se pun pe burtica sugarilor când au colici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu