Toate astea fără să vă gândiţi că micuţul care asistă neputincios la acest spectacol poate avea de suferit.
“Pot să mă cert, copilul oricum nu înţelege”
Mulţi părinţi fac greşeala să se certe de faţă cu odraslele lor, considerând că tensiunile dintre ei nu îi afectează pe copii, care sunt prea mici ca să înţeleagă ce se întâmplă. Într-adevăr, poate nu pricep întotdeauna ce se întâmplă, mai ales dacă sunt mici, însă asta nu înseamnă că certurile voastre nu-şi lasă amprenta asupra psihicului lor.
Pentru micuţul vostru, voi sunteţi stâlpii de susţinere ai întregului univers. Or, când cei doi stâlpi îşi pierd verticalitatea, universul lui se cutremură din temelii. Ca urmare, prichindelul se va simţi singur, speriat, derutat şi va avea coşmaruri sau chiar va face în pat. De aceea, ar fi bine să nu se ajungă până aici şi, chiar şi atunci când apar divergenţe între voi, purtaţi-vă ca nişte adulţi responsabili şi mai ales ca nişte
părinţi.
“Oare se ceartă din cauza mea?”
Când părinţii zâmbitori şi atât de drăgăstoşi unul cu altul se transformă într-o maşină de război care îşi catapultează jigniri şi injurii, lumea copilului se întoarce cu josul în sus. “Cum e posibil, erau atât de afectuoşi unul cu altul?!”, pare să gândească prichindelul care asistă şocat la duelul verbal dintre părinţi. “Oare eu sunt de vină, oare nu am fost suficient de cuminte?! Ce pot face ca să nu mai ţipe unul la altul?!”. Psihologii spun că mulţi dintre copiii care sunt martori la o ceartă între părinţi au tendinţa să se învinovăţească pentru asta. Iar asta îi face să acumuleze sentimente de vinovăţie şi de frustare, să-i transforme în nişte timizi sau, dimpotrivă, în nişte persoane violente.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu