Ceaiul de tei este unul din cele mai folosite ceaiuri

Ceaiul de tei este unul din cele mai cunoscute si folosite ceaiuri de la noi. Virtutile terapeutice ale teiului sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Ceaiul de tei are efect calmant, emolient, deoarece combate starea de uscaciune a mucoaselor, sedativ, usor antispastic, expectorant, sudorific.

Intern, ceaiul se recomanda in raceli, gripa insotita de febra, guturai, bronsita acuta, stari de agitatie si anxietate, combate insomnia, trateaza tulburarile digestive usoare mai ales, in combinatie cu musetelul si menta. Se pot bea cate doua, trei cani de ceai pe zi.

Indiferent cum consumam ceaiul de tei, ca remediu natural impotriva anumitor afectiuni sau ca simplu aliment, mai ales dimineata, trebuie sa stim cum sa-l preparam pentru ca din factor de bine sa nu ne devina dusman. De regula, pentru prepararea ceaiului se foloseste floarea bine uscata si maruntita. Niciodata floarea nu se fierbe.

Se clocoteste apa si se toarna peste floarea pusa in alt vas. Floarea de tei, o lingurita sau un plic pentru o ceasca de apa clocotita, se lasa la infuzat cel mult trei, patru minute, atat cat lichidul sa capete o culoare galbuie-ruginie, dupa care se filtreaza imediat. Cand lichidul este de culoare rosie-maronie intensa, acel ceai nu se mai bea, este toxic si face rau. De aici, de la faptul ca multi nu stiu cum sa prepare ceaiul, s-a tras concluzia ca teiul nu ar fi un bun remediu.

Ceaiul de tei, preparat asa cum trebuie, ajuta la vindecarea racelii si gripei, calmeaza tusea, mareste diureza si secretia biliara, combate tulburarile digestive si scade tensiunea arteriala. De asemenea, este recomandat in dureri de cap, spasme abdominale si febra musculara. Datorita efectelor sedative ale florii de tei, ceaiul se mai recomanda in insomnie, stari de nervozitate si suprasolicitare intelectuala.

In caz de raguseala si dureri in gat, gingivita ori inflamatii ale mucoasei bucale, ceaiul se bea cald si nu fierbinte, asa cum gresit procedeaza foarte multe persoane. Ceaiul fierbinte irita si mai mult zona deja bolnava si intarzie vindecarea.

Pentru uz extern, sub forma de gargara, infuzia se face mai concentrata, patru linguri de planta la un sfert de litru de apa clocotita si, pentru eficienta maxima, planta se tine in apa tot trei, patru minute ca si in cazul ceaiului de baut. In infuzia pentru gargara se poate adauga o jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu alimentar sau doua lingurite de zeama de lamaie. Infuzia pentru gargara nu trebuie sa fie mai calda decat temparatura corpului.

Pentru ochi iritati, obositi si incercanati, se folosesc comprese, puse pe ochi, timp de 10, 15 minute, cu infuzie preparata in acelasi fel ca pentru gargara. Prea concentrat si mai mult de trei cesti pe zi, ceaiul din flori de tei poate avea efecte excitante asupra sistemului nervos, cauzand, mai ales, insomnie.